Autoritatea Electorală Permanentă a pus în dezbatere publică, pe 21 august 2026, un proiect de lege care rescrie aproape integral regimul juridic al partidelor politice, înlocuind Legea nr. 14/2003. Observațiile pot fi trimise până pe 20 septembrie. Dincolo de cifrele care au dominat discuția publică, proiectul ridică și câteva probleme juridice de fond.
Ce funcționează: pragul de 100 de membri
Proiectul cere doar 100 de membri fondatori pentru înființarea unui partid, fără nicio condiție de dispersie teritorială. Pare puțin, dar rezolvă o problemă veche: vechiul prag – 25.000 de membri, în cel puțin 18 județe – a fost declarat neconstituțional prin Decizia CCR nr. 75/2015, ca restrângere disproporționată a dreptului de asociere (art. 40 din Constituție). Curtea a invocat atunci și o hotărâre CEDO în care un prag de 50.000 de membri fusese considerat el însuși excesiv. Noul prag nu e o inovație riscantă, ci exact remediul cerut deja de jurisprudență.
Singura rezervă: legea cere ca lista fondatorilor să „asigure reprezentarea ambelor sexe”, fără un prag concret – o formulare vagă exact acolo unde decide dacă un partid există sau nu.
Ce nu funcționează: cine decide viața și moartea unui partid
Aici e miezul problemei. În prezent, înregistrarea unui partid se face de Tribunalul București, iar dizolvarea – tot pe cale judecătorească. Proiectul mută ambele atribuții la AEP: cererile sunt examinate de „completuri” de 5 angajați ai instituției, care decid; abia după aceea, decizia poate fi atacată la Curtea de Apel București.
Diferența nu e cosmetică – o autoritate administrativă decide prima, iar instanța intervine doar în control. Două probleme rezultă de aici:
- Constituțional, art. 21 alin. (4) cere ca orice jurisdicție administrativă specială să fie facultativă – persoana trebuie să poată merge oricând direct la instanță. Curtea Constituțională a repetat asta constant (Decizia nr. 1/1994 și altele): o procedură administrativă obligatorie e neconstituțională. Proiectul nu lasă nicio portiță.
- Convențional, CEDO tratează dizolvarea unui partid drept una dintre cele mai grave ingerințe în libertatea de asociere (art. 11) și cere controlul cel mai riguros posibil, de regulă judiciar de la bun început. În Refah Partisi împotriva Turciei (2003), Curtea a impus exact acest standard. O cale de atac administrativă, soluționată în câteva zile, e greu de pus pe aceeași treaptă.
Problema se adâncește prin faptul că AEP se poate autosesiza atunci când suspectează un partid de scop sau mijloace ilicite – practic, aceeași instituție pornește procedura și tot ea o soluționează, prin angajați proprii. Indiferent de intenții, orice sistem care combină inițiativa cu decizia asupra existenței unor concurenți politici ridică o problemă structurală de imparțialitate.
Confiscarea activelor – corectă, dar pe o fundație șubredă
Regula rămâne cea actuală: activul net al unui partid dizolvat fără succesor intră în proprietatea statului. În sine, nu e problematică – partidele sunt persoane de utilitate publică, finanțate și din bani publici, iar CEDO a acceptat o soluție similară în Refah Partisi. Dar o confiscare e la fel de solidă pe cât e procedura de dizolvare care o precede – iar aici vulnerabilitatea de mai sus se propagă.
Ce ar trebui schimbat
Reforma în sine e binevenită, dar arhitectura instituțională are nevoie de o corecție: fie o cale alternativă, reală, de sesizare directă a instanței, fie păstrarea deciziei de fond în competența instanței, cu AEP ca autoritate de evidență și de sesizare (rol jucat azi de Ministerul Public). Oricare dintre variante ar rezolva problema constituțională și convențională fără să afecteze restul reformei.
Concluzia
Proiectul repară, la capitolul condiții de înființare, o neconstituționalitate veche de un deceniu, dar mută decizia despre viața și moartea unui partid politic din sala unei instanțe în biroul unei autorități administrative, fără o cale directă spre justiție. E genul de detaliu pe care dezbaterea publică, concentrată pe cifre și conflicte politice, riscă să-l treacă cu vederea – și pe care Curtea Constituțională, dacă va fi sesizată, cel mai probabil nu îl va trece cu vederea.
Observațiile la proiect pot fi transmise până pe 20 septembrie 2026. Textul integral e disponibil pe site-ul AEP (www.roaep.ro).