Poate comisia să elimine dreptul la asistent personal după o reevaluare? Ce se întâmplă dacă persoana are un membru amputat și alte afecțiuni? Cât trebuie să aștepte pentru soluționarea contestației?
O cititoare ne-a relatat că soțul său, care are un picior amputat deasupra genunchiului și mai multe afecțiuni, a primit inițial un certificat care îi permitea să beneficieze de însoțitor. După aproximativ zece luni, a fost chemat din nou la evaluare.
Noul certificat a menținut încadrarea în grad de handicap grav, dar, potrivit relatării, nu a mai recunoscut dreptul la asistent personal.
Familia a formulat contestație și a solicitat o audiență la conducerea DGASPC. Nu a primit un răspuns, iar despre contestație i s-ar fi spus că va fi soluționată după un an.
Situația ridică întrebări care privesc multe persoane cu dizabilități și familiile acestora.
Poate o persoană să aibă handicap grav, dar să nu mai beneficieze de asistent personal? Este suficientă o nouă evaluare pentru a pierde acest drept? Și cât poate întârzia autoritatea răspunsul la contestație?
Vom explica regulile legale folosind acest exemplu, fără să stabilim dacă decizia emisă în cazul relatat este legală. O asemenea concluzie ar necesita examinarea documentelor medicale și administrative.
1. Ce înseamnă handicap grav cu asistent personal?
Legea nr. 448/2006 recunoaște persoanei adulte cu handicap grav dreptul la asistent personal, în condițiile stabilite pe baza evaluării sociopsihomedicale.
Asistentul personal este persoana care acordă sprijin în activitățile zilnice atunci când persoana cu handicap nu le poate desfășura singură.
Ajutorul poate fi necesar pentru deplasare, igienă corporală, îmbrăcare, alimentație sau alte activități esențiale.
Dar există o distincție pe care trebuie să o înțelegem.
Gradul de handicap și necesitatea asistentului personal sunt două aspecte ale evaluării.
O persoană poate avea limitări grave ale mobilității și, totuși, să reușească să îndeplinească singură anumite activități zilnice. O altă persoană, cu un diagnostic aparent asemănător, poate depinde permanent de ajutorul altcuiva.
De aceea, evaluarea nu se limitează la diagnosticul medical. Ea trebuie să stabilească și cât de mult este afectată autonomia persoanei.
Un exemplu
Două persoane au suferit amputarea unui picior deasupra genunchiului.
Prima folosește o proteză eficientă, se poate deplasa în locuință și își desfășoară singură activitățile de îngrijire personală.
A doua nu poate folosi o proteză, are afecțiuni cardiace și neurologice asociate și nu se poate spăla, îmbrăca sau deplasa fără ajutor.
Deși ambele au suferit o amputație, nevoile lor de sprijin pot fi foarte diferite.
Acesta este motivul pentru care amputarea unui picior nu determină automat dreptul la asistent personal, dar nici nu permite excluderea acestui drept fără examinarea tuturor limitărilor funcționale.
Ce alte drepturi au persoanele cu handicap grav și accentuat?
Dreptul la asistent personal este numai unul dintre drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006. Pentru explicații despre indemnizațiile lunare, facilitățile de transport, reducerile fiscale și obligațiile autorităților, citește și articolul nostru „Ce drepturi au persoanele cu handicap grav și accentuat? Indemnizații, facilități și obligațiile autorităților”, publicat pe Drept Practic.
2. Ce se întâmplă dacă persoana are un picior amputat și mai multe boli?
Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 2.300/1.457/2025 reglementează evaluarea persoanelor cu amputații și alte afecțiuni care afectează mobilitatea.
În cazul unei persoane cu un membru inferior amputat, evaluarea trebuie să țină seama de nivelul amputației, posibilitatea de protezare, capacitatea de deplasare și autonomia în activitățile zilnice.
Contează și celelalte afecțiuni care pot agrava dificultățile de deplasare sau de autoîngrijire.
De exemplu, o persoană cu amputație poate avea și diabet cu complicații, afecțiuni cardiovasculare, probleme neurologice ori limitări ale membrului inferior rămas.
Aceste afecțiuni nu se adună mecanic pentru a obține un anumit grad de handicap. Regula generală este evaluarea în funcție de severitatea afecțiunii predominante, cu luarea în considerare a efectelor funcționale relevante ale celorlalte afecțiuni.
Întrebarea esențială este cât de mult poate persoana să se îngrijească singură și în ce activități depinde de ajutorul altcuiva.
3. Cum stabilește comisia dacă persoana are nevoie de asistent personal?
În cazul anumitor deficiențe locomotorii, criteriile legale folosesc și evaluarea activităților zilnice, cunoscută sub denumirea de ADL.
Sunt examinate activități precum igiena corporală, îmbrăcarea, folosirea toaletei, continența și alimentația.
Evaluarea urmărește dacă persoana poate realiza aceste activități singură, dacă are nevoie de ajutor parțial sau dacă depinde complet de altcineva.
În capitolul referitor la amputații, criteriile prevăd că un scor ADL între 0 și 3 puncte indică dependență totală și necesitatea unui asistent personal.
Exemplu practic
O persoană nu se poate ridica singură din pat, nu se poate spăla, nu se poate îmbrăca și are nevoie de ajutor pentru folosirea toaletei.
Aceste împrejurări trebuie consemnate și evaluate, nu înlocuite prin simpla enumerare a diagnosticelor.
În schimb, dacă persoana se poate îngriji singură, dar are dificultăți importante la deplasarea pe distanțe mari, evaluarea poate conduce la o concluzie diferită.
Scorul ADL trebuie stabilit de evaluatorii competenți. Nu este suficient ca familia să calculeze singură un punctaj pentru a demonstra dreptul la asistent personal.
Totuși, cunoașterea activităților evaluate ajută persoana și familia să înțeleagă ce aspecte ale vieții zilnice trebuie descrise corect în documentele de evaluare.
4. Poate comisia să retragă dreptul la asistent personal după zece luni?
În anumite condiții, încadrarea poate fi modificată la reevaluare.
Dar schimbarea trebuie să rezulte din aplicarea criteriilor legale și din evaluarea situației persoanei.
Nu este suficient ca noul certificat să conțină o încadrare diferită. Trebuie să existe o justificare pentru aceasta.
Să presupunem că o persoană primește inițial un certificat de handicap grav cu asistent personal.
La reevaluare, comisia stabilește handicap grav fără asistent personal.
Pentru a verifica această modificare, trebuie examinate mai multe aspecte:
- Ce documente medicale și funcționale au fost analizate la prima evaluare și la reevaluare?
- S-a constatat o îmbunătățire a autonomiei persoanei?
- Au fost evaluate toate afecțiunile relevante?
- Au fost aplicate criteriile legale corespunzătoare?
- Poate fi identificat motivul pentru care dreptul la asistent personal nu mai este recunoscut?
Există și situații în care între două evaluări se modifică legislația.
Într-un asemenea caz, o încadrare diferită nu înseamnă neapărat că starea de sănătate s-a îmbunătățit. Trebuie verificat ce criterii erau aplicabile la fiecare evaluare și dacă noile dispoziții au fost aplicate corect.
Prin urmare, retragerea dreptului la asistent personal nu este automat nelegală, dar poate fi contestată dacă nu respectă criteriile sau procedura prevăzute de lege.
5. O persoană cu un membru amputat nu ar trebui să primească un certificat permanent?
Aceasta este o altă întrebare care apare frecvent.
Art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 reglementează stabilirea unui termen permanent de valabilitate pentru persoanele care îndeplinesc condițiile legale privind deficiențele ireversibile și imposibilitatea urmării programelor de recuperare.
În plus, criteriile medico-psihosociale din 2025 prevăd expres valabilitatea permanentă pentru anumite situații de amputație.
Totuși, nu orice amputație unilaterală conduce automat la un certificat permanent.
Trebuie verificată situația medicală și funcțională în raport cu dispozițiile aplicabile.
Mai există o distincție.
Valabilitatea permanentă a certificatului și dreptul la asistent personal nu sunt același lucru.
Un certificat poate avea valabilitate permanentă, iar necesitatea asistentului personal trebuie stabilită potrivit condițiilor legale.
De asemenea, valabilitatea permanentă nu exclude orice reevaluare, dacă legea permite declanșarea unei proceduri speciale.
6. Ce diferență există între „gradul I cu însoțitor” și „handicap grav cu asistent personal”?
În comentariul de la care am pornit apare expresia „gradul I cu însoțitor”.
Această formulare poate crea confuzie, deoarece există două sisteme juridice diferite.
Gradul I de invaliditate aparține sistemului public de pensii. Încadrarea se stabilește potrivit legislației pensiilor, iar dreptul la indemnizația pentru însoțitor are propriile condiții.
Gradul grav de handicap este stabilit potrivit Legii nr. 448/2006, de comisia de evaluare competentă. Dreptul la asistent personal sau la indemnizația acordată în locul acestuia se analizează potrivit acestei legi.
O persoană poate avea atât o decizie privind invaliditatea, cât și un certificat de încadrare în grad de handicap.
Cele două documente nu sunt echivalente, iar drepturile financiare trebuie examinate separat, inclusiv sub aspectul regulilor care împiedică acordarea cumulată a unor prestații.
De aceea, înainte de a concluziona că a fost retras un drept, trebuie identificat exact documentul în baza căruia acesta fusese acordat.
7. Cum poate fi contestat certificatul?
Dacă persoana consideră că noul certificat nu reflectă corect starea sa și nevoia de asistență, legea îi permite să îl conteste.
Potrivit art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, termenul de contestare este de 30 de zile calendaristice de la comunicarea certificatului.
Contestația este soluționată de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Procedura este reglementată prin Ordinul nr. 784/2026, aplicabil din 4 septembrie 2026.
Contestația se depune la secretariatul comisiei care a emis certificatul, folosind formularul prevăzut de regulament.
Secretariatul transmite contestația și dosarul către Comisia superioară, în termenul procedural stabilit de regulament.
Ce trebuie verificat în contestație?
Într-o situație precum cea descrisă la începutul articolului, problemele relevante pot fi:
- dacă au fost evaluate corect capacitatea de deplasare și autonomia personală;
- dacă au fost luate în considerare afecțiunile asociate;
- dacă documentele medicale justifică necesitatea ajutorului unei alte persoane;
- dacă noua încadrare respectă criteriile medico-psihosociale;
- dacă există motive pentru modificarea încadrării anterioare.
Nu este suficientă afirmația că persoana este grav bolnavă. Contestația trebuie să arate de ce evaluarea efectuată nu corespunde situației funcționale și criteriilor legale.
8. Există riscul ca persoana să piardă și gradul grav dacă formulează contestație?
Aceasta este una dintre cele mai importante garanții ale procedurii actuale.
Art. 14 alin. (8) din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 784/2026 interzice modificarea încadrării într-un sens mai puțin favorabil persoanei în cadrul soluționării contestației.
Să presupunem că o persoană contestă certificatul de handicap grav fără asistent personal, solicitând recunoașterea necesității asistentului personal.
Comisia superioară poate admite contestația, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, sau o poate respinge.
Nu poate însă folosi soluționarea acelei contestații pentru a reduce încadrarea la un grad inferior.
Există o precizare: dacă sunt identificate motive pentru o nouă reevaluare, aceasta poate fi declanșată printr-o procedură separată, în condițiile legii.
Așadar, soluționarea contestației și reevaluarea sunt proceduri distincte.
9. Este legal ca soluționarea contestației să dureze un an?
În comentariul care a inspirat articolul, familia susține că i s-a spus că răspunsul la contestație va veni după un an.
Legea nu stabilește un termen de un an pentru soluționarea contestației.
Art. 90² alin. (5) din Legea nr. 448/2006 prevede un termen de 60 de zile lucrătoare de la înregistrarea contestației pentru soluționarea acesteia de către Comisia superioară.
Este vorba despre zile lucrătoare, nu despre zile calendaristice.
În practică, termenul poate acoperi aproximativ trei luni calendaristice, în funcție de sărbătorile legale și de zilele nelucrătoare.
De exemplu, dacă o contestație este înregistrată la începutul unei luni, cele 60 de zile lucrătoare nu se împlinesc după exact două luni calendaristice.
Dar termenul legal nu poate fi înlocuit printr-o informație verbală potrivit căreia persoana trebuie să aștepte un an.
Pentru a verifica dacă autoritatea a depășit termenul, este necesară cunoașterea datei la care contestația a fost înregistrată.
10. Ce poate face persoana dacă termenul legal a trecut și nu a primit răspuns?
În primul rând, trebuie verificată dovada depunerii contestației.
Numărul și data înregistrării permit stabilirea momentului de la care se calculează termenul legal.
Persoana poate solicita în scris informații privind stadiul contestației și dacă a fost emisă o decizie.
Dacă termenul legal de soluționare a expirat și nu există o soluție comunicată, poate apărea problema nesoluționării în termen a unei cereri administrative.
Legea nr. 554/2004 permite, în condițiile sale, sesizarea instanței atunci când o autoritate publică nu soluționează o cerere în termenul prevăzut de lege.
Trebuie însă verificată procedura specială aplicabilă contestațiilor privind certificatele de handicap, precum și condițiile și termenele pentru introducerea acțiunii.
Dar dacă familia a cerut o audiență la directorul DGASPC?
Solicitarea unei audiențe poate ajuta la obținerea unor explicații administrative.
Totuși, audiența nu înlocuiește contestația și nu modifică, prin ea însăși, termenul legal de soluționare.
Mai trebuie făcută o distincție: comisia care a emis certificatul și Comisia superioară care soluționează contestația au atribuții diferite.
De aceea, lipsa unui răspuns la solicitarea de audiență nu înseamnă automat că însăși contestația nu a fost soluționată. Cele două demersuri trebuie verificate separat.
Ai primit o decizie nefavorabilă de la o autoritate?
Dacă ai primit un certificat, o decizie sau un refuz din partea unei instituții publice, trebuie să identifici ce efecte produce documentul și ce termene legale trebuie respectate.
Ghidul nostru gratuit „Am o problemă și trebuie să înțeleg ce fac acum” te ajută să identifici primii pași, să organizezi documentele și să înțelegi ce trebuie verificat înainte de a formula o cerere sau o contestație.
Descarcă gratuit ghidul Drept Practic
Ghidul oferă orientare generală și nu înlocuiește termenele sau procedurile speciale de contestare a certificatelor de handicap.
11. Poate fi atacată în instanță decizia Comisiei superioare?
Da.
Art. 90² alin. (4) din Legea nr. 448/2006 permite contestarea deciziei Comisiei superioare la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
În cadrul procesului, instanța poate examina legalitatea deciziei și probele relevante pentru stabilirea încadrării.
În funcție de împrejurări, poate fi necesară administrarea unei expertize de specialitate.
Există hotărâri în care instanța a recunoscut dreptul la asistent personal?
Da.
Într-o cauză soluționată de Tribunalul Sibiu la 5 mai 2026, în dosarul nr. 1673/85/2025, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat autoritatea să emită o decizie de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal și cu valabilitate permanentă.
Această soluție arată că instanța poate interveni atunci când probele și dispozițiile legale justifică o altă încadrare decât cea stabilită administrativ.
Trebuie precizat însă că informațiile verificate provin din soluția publicată pe portalul instanțelor. Nu avem motivarea integrală și nici confirmarea caracterului definitiv al hotărârii.
Prin urmare, această speță este un exemplu de control judecătoresc, nu o garanție că toate persoanele cu amputații vor obține aceeași soluție.
12. Dacă este admisă contestația, persoana poate recupera drepturile pierdute?
Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 784/2026 prevede că decizia prin care este admisă contestația produce efecte de la data emiterii certificatului contestat.
Această regulă poate avea consecințe asupra drepturilor aferente perioadei în care persoana a beneficiat de o încadrare mai puțin favorabilă.
Totuși, trebuie făcută diferența dintre recunoașterea încadrării și plata efectivă a unei prestații.
Dacă persoana solicită drepturi bănești pentru perioada anterioară, trebuie verificate condițiile speciale de acordare, opțiunile exercitate și autoritatea responsabilă pentru plată.
Admiterea contestației poate constitui temeiul pentru recunoașterea drepturilor corespunzătoare, dar nu înseamnă că orice sumă pretinsă se plătește automat, fără verificarea condițiilor legale.
13. Ce trebuie verificat după primirea unui certificat nou?
Pentru o persoană care avea anterior drept la asistent personal, iar după reevaluare nu îl mai are, sunt utile câteva verificări.
Mai întâi, documentele. Trebuie comparate certificatul anterior și cel nou, pentru a identifica exact ce s-a schimbat: gradul de handicap, mențiunea privind asistentul personal sau valabilitatea certificatului.
Apoi, evaluarea. Trebuie verificat dacă documentele medicale și evaluarea complexă reflectă dificultățile reale de deplasare, îngrijire și autoservire.
În al treilea rând, termenele. Data comunicării certificatului este esențială pentru contestarea lui, iar data înregistrării contestației este necesară pentru calcularea termenului de soluționare.
În sfârșit, autoritatea competentă. Dacă există deja o contestație, trebuie identificat stadiul acesteia la Comisia superioară. Dacă a fost emisă o decizie nefavorabilă, se examinează posibilitatea contestării ei la tribunal.
Aceste verificări permit identificarea problemei juridice reale și evită formularea unor cereri repetate către instituții care nu au competența de a soluționa contestația.
14. Ce trebuie reținut?
O persoană cu handicap grav poate avea nevoie de sprijin permanent, dar dreptul la asistent personal trebuie stabilit prin evaluarea prevăzută de lege.
În cazul amputațiilor, contează nu numai pierderea membrului, ci și posibilitatea de protezare, autonomia personală și efectele celorlalte afecțiuni.
Dacă, după reevaluare, dreptul la asistent personal nu mai este recunoscut, noua încadrare poate fi contestată.
Certificatul de încadrare în grad de handicap poate fi contestat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, potrivit art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006.
Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap are obligația să soluționeze contestația în termen de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, potrivit art. 90² alin. (5) din aceeași lege.
Dacă termenul de soluționare este depășit, persoana interesată poate examina posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.
În cadrul contestației, încadrarea nu poate fi modificată într-un sens mai puțin favorabil persoanei.
Iar dacă autoritatea nu răspunde în termen sau emite o decizie nelegală, legea prevede posibilitatea controlului judecătoresc, în condițiile aplicabile.
Nicio persoană nu ar trebui să fie nevoită să ghicească de ce i-a fost modificată încadrarea sau să aștepte un termen nedefinit pentru a afla răspunsul la contestație. Autoritățile au obligația să aplice criteriile legale și să respecte procedurile și termenele stabilite de lege.
Temeiuri legale și surse
- Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în special art. 35, art. 42–43, art. 87 și art. 90².
- Ordinul comun nr. 2.300/1.457/2025, privind criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap.
- Ordinul nr. 784/2026, privind regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei superioare.
- Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
- Tribunalul Sibiu, dosarul nr. 1673/85/2025, soluția din 5 mai 2026, în limitele informațiilor publicate pe portalul instanțelor.
Articolul are caracter informativ și explică regulile generale aplicabile. Legalitatea unei anumite încadrări poate fi stabilită numai prin examinarea actelor și a împrejurărilor concrete.
