Notificarea la CNA nu înseamnă doar completarea unui formular. Dacă activitatea unui creator de conținut este calificată drept serviciu media audiovizual la cerere, pot deveni aplicabile reguli speciale privind conținutul, protecția minorilor, dreptul la replică, informarea corectă, comunicările comerciale, păstrarea programelor și controlul CNA.
Publicarea Deciziei CNA nr. 116/2026 a concentrat atenția asupra unei întrebări foarte concrete:
Cine trebuie să se notifice la CNA?
Pentru creatorii de conținut de pe YouTube, TikTok sau alte platforme, există însă o întrebare cel puțin la fel de importantă:
Ce se întâmplă după ce activitatea lor este calificată drept serviciu media audiovizual la cerere?
Aici se află, de fapt, una dintre mizele juridice importante ale noii reglementări.
CNA a precizat public că simpla existență a unui canal sau publicarea unor materiale video nu înseamnă automat că titularul este furnizor al unui serviciu media audiovizual la cerere. În viziunea autorității, trebuie analizate cumulativ criteriile prevăzute de Decizia nr. 116/2026.
Dar, dacă această calificare intervine, efectele sale pot depăși cu mult obligația administrativă de notificare.
Notificarea nu este cea care transformă un creator într-un furnizor media
Prima distincție este esențială.
Logica legislației audiovizuale este, în principiu, următoarea:
activitatea îndeplinește condițiile legale ale unui serviciu media audiovizual → persoana are calitatea de furnizor → apare obligația notificării.
Nu invers:
persoana depune notificarea → prin acest simplu fapt devine furnizor de servicii media audiovizuale.
Directiva 2010/13/UE definește serviciul media audiovizual prin raportare la caracteristicile obiective ale activității: existența unui serviciu, scopul principal de furnizare de programe către publicul larg și responsabilitatea editorială a furnizorului. Pentru serviciile la cerere, programele sunt puse la dispoziție pentru vizionare la momentul ales de utilizator, pe baza unui catalog selecționat de furnizor.
De aceea, simpla notificare nu ar trebui să aibă efect constitutiv.
Dacă o persoană se notifică preventiv, dar activitatea sa nu întrunește în realitate condițiile legale pentru existența unui serviciu media audiovizual, notificarea nu ar trebui să transforme prin ea însăși acea activitate într-un SMAV.
De ce calificarea produce consecințe juridice reale
Codul de reglementare a conținutului audiovizual, aprobat prin Decizia CNA nr. 573/2025, nu este destinat exclusiv televiziunii clasice.
Reglementarea cuprinde norme aplicabile și programelor, materialelor video și comunicărilor comerciale furnizate prin servicii media audiovizuale la cerere.
Prin urmare, trecerea de la statutul de simplu utilizator al unei platforme la cel de furnizor SMAV nu este doar o schimbare de denumire.
Ea poate atrage un regim juridic special.
1. Protecția minorilor
Legislația audiovizuală cuprinde reguli speciale privind materialele care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor.
Pentru serviciile media audiovizuale la cerere pot deveni relevante obligații privind restricționarea accesului, măsuri tehnice de protecție și informarea publicului cu privire la natura conținutului.
Aceasta înseamnă că furnizorul nu se raportează exclusiv la regulile TikTok, YouTube sau ale altei platforme.
El poate fi supus direct și regulilor speciale ale dreptului audiovizual.
2. Dreptul la replică și rectificare
Una dintre cele mai puțin cunoscute consecințe privește dreptul la replică și rectificare.
Art. 67 alin. (2) din Codul audiovizualului prevede că furnizorul unui serviciu media audiovizual la cerere trebuie să răspundă în termen de două zile cererii formulate de persoana care solicită replica sau rectificarea.
Furnizorul trebuie fie să comunice linkul de acces către replica ori rectificarea pusă la dispoziție lângă programul care a produs lezarea, fie să comunice motivul refuzului.
Art. 68 reglementează modalitatea concretă în care dreptul la replică este pus la dispoziție.
Aceasta este o diferență juridică importantă.
Creatorul nu mai poate fi analizat numai prin prisma dreptului comun al răspunderii civile pentru atingerea adusă reputației, demnității sau vieții private.
Poate deveni aplicabilă și procedura specială audiovizuală a dreptului la replică și rectificare.
3. Obligații de identificare și transparență
Furnizorul SMAV la cerere trebuie să respecte și anumite obligații de transparență.
Art. 75 din Codul audiovizualului impune publicarea unor informații relevante pentru identificarea furnizorului și pentru exercitarea dreptului publicului de a formula sesizări.
La nivel european, Directiva 2010/13/UE prevede, de asemenea, obligații privind accesul publicului la informațiile de identificare și contact ale furnizorului.
Pentru un creator individual, această obligație marchează o diferență clară între:
utilizarea unui cont pe o platformă
și
furnizarea unui serviciu media supus unei reglementări speciale.
4. Obligația de păstrare a programelor
Un efect foarte concret rezultă din art. 79 și art. 80 din Codul audiovizualului.
Furnizorul unui SMAV la cerere trebuie să păstreze o copie a fiecărui program pentru o perioadă de cel puțin 90 de zile de la data la care programul încetează să mai fie disponibil în catalog.
La solicitarea CNA, copia trebuie transmisă autorității în termenul prevăzut de Cod.
Prin urmare, pentru un furnizor SMAV, ștergerea unui videoclip de pe platformă nu înseamnă neapărat dispariția obligațiilor legate de acel material.
Aceasta este o diferență importantă față de comportamentul obișnuit al unui utilizator de social media.
5. Informarea corectă și delimitarea dintre fapte și opinii
Regimul devine și mai sensibil atunci când creatorul discută teme politice, juridice, sociale sau alte probleme de interes public.
Codul audiovizualului cuprinde reguli privind:
- separarea faptelor de opinii;
- verificarea informațiilor;
- prezentarea corectă a faptelor;
- rectificarea informațiilor semnificativ eronate.
Art. 83 stabilește reguli speciale pentru știri și dezbateri, iar art. 84 impune, pentru problemele de interes public, cerințe privind imparțialitatea și echilibrul. Important este că art. 84 alin. (2) prevede expres că aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și serviciilor media audiovizuale la cerere.
Aici apare una dintre cele mai importante consecințe pentru creatorii de opinie.
Un utilizator obișnuit poate exprima o poziție unilaterală, sub rezerva limitelor generale ale libertății de exprimare.
Un furnizor SMAV poate intra, în anumite condiții, sub incidența unor standarde speciale de informare și echilibru.
6. Publicitatea, sponsorizarea și plasarea de produse
Calificarea poate produce efecte și asupra modului în care creatorul monetizează conținutul.
Legislația audiovizuală reglementează:
- comunicările comerciale audiovizuale;
- publicitatea;
- sponsorizarea;
- plasarea de produse;
- publicitatea mascată;
- promovarea anumitor categorii de produse și servicii.
În consecință, creatorul care desfășoară colaborări comerciale poate fi supus nu doar regulilor platformei și legislației generale privind publicitatea și protecția consumatorului, ci și regimului special al comunicărilor comerciale audiovizuale.
7. Unele obligații nu se aplică însă automat tuturor furnizorilor
Această precizare este importantă.
Faptul că o persoană este furnizor SMAV nu înseamnă că toate obligațiile prevăzute de legislația audiovizuală se aplică în mod identic oricărui serviciu.
Un exemplu este regimul operelor europene.
Legea audiovizualului prevede, în principiu, anumite obligații pentru serviciile la cerere, dar instituie și excepții legate de cifra de afaceri și de audiență.
Prin urmare, analiza trebuie făcută întotdeauna normă cu normă și în funcție de caracteristicile concrete ale serviciului.
Nu este corect să se afirme generic că orice creator notificat dobândește automat toate obligațiile unei televiziuni.
8. Controlul CNA și regimul sancționator
Decizia nr. 116/2026 nu creează, prin ea însăși, un sistem complet nou de sancțiuni pentru conținut.
Dar calificarea activității drept serviciu media audiovizual înseamnă că devin relevante competențele de supraveghere și sancționare prevăzute de Legea nr. 504/2002 și de normele adoptate de CNA.
Aceasta schimbă semnificativ poziția juridică a creatorului.
Nu mai discutăm exclusiv despre:
regulile platformei + dreptul civil + dreptul penal + legislația generală aplicabilă.
Poate interveni suplimentar:
regimul administrativ special al audiovizualului.
De aceea formularea potrivit căreia notificarea ar fi „doar o formalitate” este incompletă.
Formalitatea este notificarea.
Consecințele juridice decurg din calificarea activității drept serviciu media audiovizual.
9. De ce problema este sensibilă pentru creatorii individuali
Să luăm un exemplu.
O persoană:
- publică videoclipuri pe TikTok;
- are peste 100.000 de urmăritori;
- comentează politică și probleme de interes public;
- nu are abonați plătitori;
- nu vinde acces la conținut;
- primește doar sporadic cadouri sau avantaje economice de valoare redusă.
Dacă activitatea sa rămâne în sfera obișnuită a conținutului generat de utilizator, persoana este supusă regimului juridic general aplicabil libertății de exprimare.
Dacă însă canalul este calificat drept SMAV la cerere, pot deveni incidente norme speciale privind conținutul și controlul administrativ.
De aici apare întrebarea esențială:
cât de intensă trebuie să fie activitatea economică și cât de organizată trebuie să fie activitatea editorială pentru ca un creator individual să treacă juridic de la statutul de utilizator al unei platforme la cel de furnizor media?
10. Responsabilitatea editorială nu este pur și simplu „eu aleg ce postez”
Directiva 2010/13/UE definește responsabilitatea editorială ca exercitarea unui control efectiv asupra selecției programelor și asupra organizării lor într-o grilă sau, pentru serviciile la cerere, într-un catalog.
Această noțiune nu ar trebui redusă automat la faptul că un utilizator decide singur ce videoclip postează.
Dacă orice persoană care își alege propriile postări ar avea, numai pentru acest motiv, „responsabilitate editorială” în sensul legislației audiovizuale, criteriul și-ar pierde în mare măsură funcția de delimitare.
În plus, în cazul platformelor video, organizarea și distribuirea efectivă a conținutului către public sunt influențate într-o măsură semnificativă și de mecanismele platformei.
Tocmai de aceea calificarea trebuie făcută funcțional, prin analiza serviciului concret, nu prin simpla constatare că titularul contului își alege propriile videoclipuri.
11. Poate apărea un efect de descurajare asupra libertății de exprimare
Aplicarea regimului audiovizual unui creator individual trebuie analizată și din perspectiva libertății de exprimare.
Un creator care știe că:
- este identificat de autoritatea de reglementare;
- conținutul său poate fi monitorizat;
- poate primi cereri de replică;
- trebuie să păstreze anumite materiale;
- poate fi obligat să furnizeze conținutul către CNA;
- poate fi sancționat pentru încălcarea normelor audiovizuale,
poate deveni mai prudent în exprimarea unor opinii controversate sau critice.
Poate apărea astfel un efect de descurajare – chilling effect.
Acest lucru nu înseamnă că reglementarea serviciilor audiovizuale este în sine incompatibilă cu libertatea de exprimare.
Protecția minorilor, a demnității, a consumatorilor și a pluralismului sunt obiective legitime.
Dar tocmai pentru că efectele pot fi importante, criteriile prin care o persoană intră în categoria furnizorilor media trebuie să fie suficient de clare, previzibile și proporționale.
12. De aici apare problema de legalitate a Deciziei CNA nr. 116/2026
CNA poate adopta norme pentru aplicarea Legii audiovizualului.
Dar trebuie făcută o distincție între două situații.
Una este:
CNA stabilește procedura prin care o persoană care este deja furnizor SMAV potrivit legii își îndeplinește obligația de notificare.
Alta este:
printr-o decizie administrativă sunt stabilite criterii care extind însăși categoria persoanelor considerate furnizori SMAV.
Dacă art. 33 și art. 36 din Decizia nr. 116/2026 produc, în practică, acest al doilea efect, problema depășește simpla organizare a procedurii administrative.
Ea devine una de:
legalitate, ierarhie a actelor normative, conformitate cu Legea nr. 504/2002 și conformitate cu Directiva 2010/13/UE.
Iar importanța acestei probleme este amplificată de consecințele juridice care însoțesc calificarea.
13. Notificarea nu poate transforma prin ea însăși o activitate în SMAV
Există și o situație practică relevantă.
Un creator poate decide:
„Mă notific la CNA ca să fiu sigur.”
Dar dacă activitatea sa nu întrunește obiectiv condițiile prevăzute de lege pentru existența unui serviciu media audiovizual, simpla notificare nu ar trebui să poată transforma acea activitate într-un SMAV.
În sens invers, dacă activitatea întrunește efectiv condițiile legale, lipsa notificării nu ar trebui să înlăture calitatea obiectivă de furnizor.
Prin urmare:
Notificarea este consecința calificării juridice. Nu ar trebui să fie sursa acesteia.
Concluzie: adevărata miză nu este formularul
Discuția despre Decizia CNA nr. 116/2026 nu ar trebui redusă la întrebarea:
„Trebuie să completez sau nu formularul de notificare?”
Întrebarea juridică fundamentală este:
„Activitatea mea este, în sensul legii și al dreptului Uniunii Europene, un serviciu media audiovizual la cerere?”
Pentru că, dacă răspunsul este afirmativ, pot deveni relevante obligații speciale privind:
protecția minorilor, dreptul la replică și rectificare, identificarea furnizorului, păstrarea conținutului, informarea corectă, comunicările comerciale și controlul CNA.
De aceea, criteriile prin care un creator trece de la statutul de utilizator al unei platforme la cel de furnizor media nu reprezintă un detaliu administrativ.
Ele stabilesc cine intră într-un regim juridic special care poate afecta direct modul în care este exercitată libertatea de exprimare.
Cu cât consecințele acestei calificări sunt mai importante, cu atât este mai necesar ca delimitarea să rezulte clar din lege, să respecte Directiva 2010/13/UE și să fie previzibilă și proporțională.
Aceasta este una dintre problemele juridice centrale pe care aplicarea Deciziei CNA nr. 116/2026 le poate ridica.
Avertisment editorial
Acest material are caracter general, informativ și educațional. Nu reprezintă consultanță juridică și nu stabilește dacă o anumită persoană, un anumit canal sau o anumită activitate are obligația de notificare la CNA. Încadrarea drept serviciu media audiovizual la cerere presupune analiza caracteristicilor concrete ale activității și a legislației aplicabile la momentul efectuării analizei.
Drept Practic – Înțelegi legea. Știi ce ai de făcut.