De la 25 august 2026, România are pentru prima dată un cod unic al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor – Legea nr. 169/2026 (denumită curent și CATUC), publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026 și promulgată prin Decretul nr. 720/2026. Cu 584 de articole, codul înlocuiește un eșafodaj legislativ construit, prin acumulare, timp de peste trei decenii: Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul dispar integral, iar din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții rămâne doar un schelet.
Din punct de vedere tehnic, reforma este binevenită – fragmentarea legislativă din acest domeniu era o sursă constantă de interpretări divergente între autorități. Însă modul în care legiuitorul a conceput trecerea de la vechiul la noul regim, prin dispozițiile finale și tranzitorii cuprinse în Partea VIII a codului (art. 573-584), ridică o serie de probleme pe care practica juridică le va resimți încă din primele luni de aplicare. Articolul de față trece în revistă principalele riscuri, pornind de la textul efectiv al art. 576 și al articolelor cu care acesta trebuie coroborat.
Ce prevede, în esență, art. 576
Art. 576, intitulat chiar „Dispoziții finale și tranzitorii”, are patru alineate, iar primele două sunt adesea trecute cu vederea în discuția publică, deși stabilesc un termen-cheie pentru funcționarea practică a autorizării:
- alin. (1)-(2): în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la publicarea codului în Monitorul Oficial, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației trebuie să organizeze și să operaționalizeze Comisia națională de avizare integrată a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, iar autoritățile locale trebuie să facă același lucru cu comisia locală de avizare integrată și cu comisia de acord unic;
- alin. (3): la data intrării în vigoare a codului se abrogă integral Legea nr. 350/2001 și Legea nr. 50/1991, se abrogă parțial Legea nr. 10/1995 (doar art. 1-9, art. 11-40 și art. 42-44) și se abrogă, cu unele excepții tehnice, cele două ordine de aplicare — nr. 233/2016 și nr. 839/2009;
- alin. (4): de la data intrării în vigoare, autoritățile locale pot institui o nouă taxă locală de echipare a teritoriului.
Corelat cu art. 575 alin. (1)-(2), care fixează intrarea în vigoare la 15 zile de la publicare și precizează expres că aplicarea codului nu este condiționată de adoptarea normelor secundare sau terțiare, rezultă o schemă de tranziție neobișnuit de comprimată pentru un domeniu atât de tehnic: un cod complet nou, aplicabil imediat, în timp ce chiar structurile administrative pe care se bazează noua procedură de avizare au la dispoziție 45 de zile lucrătoare — un termen care depășește, de fapt, data intrării în vigoare a codului însuși.
Din această arhitectură derivă cele mai importante riscuri practice.
1. Comisiile de avizare integrată, operaționale după ce legea produce deja efecte
Termenul de 45 de zile lucrătoare din art. 576 alin. (1)-(2) pentru înființarea comisiei naționale, a comisiilor locale de avizare integrată și a comisiilor de acord unic depășește semnificativ termenul de 15 zile calendaristice în care codul intră în vigoare (art. 575 alin. 1). Practic, pentru mai bine de o lună, autoritățile pot funcționa sub un cod care presupune un mecanism de avizare integrată a cărui structură instituțională nu este încă, în mod obligatoriu, operațională. Pentru solicitanții aflați exact în această fereastră, riscul concret este blocarea sau tergiversarea dosarelor depuse potrivit noii proceduri, într-un moment în care vechiul mecanism de avizare pe legile abrogate nu mai poate fi invocat.
2. Aplicare imediată fără norme de punere în aplicare
Abrogarea celor două ordine ministeriale care detaliau, până acum, procedura de autorizare (Ordinul nr. 839/2009 și Ordinul nr. 233/2016, cu excepția a trei anexe tehnice) lasă, pentru un interval nedeterminat, un vid la nivel de metodologie fină – formulare-tip, conținutul concret al documentațiilor, fluxul intern al autorităților. Art. 578 alin. (1) confirmă, de altfel, amploarea acestui decalaj: autoritățile administrației publice centrale și locale au termen până la 31 decembrie 2026 pentru a-și revizui regulamentele de organizare și funcționare și procedurile operaționale în vederea aplicării codului – cu alte cuvinte, aproape patru luni de la data la care legea produce deja efecte depline. Până la finalizarea acestui proces, practicienii se vor confrunta cu abordări neunitare de la o autoritate la alta.
3. Abrogarea parțială a Legii nr. 10/1995: o zonă gri previzibilă
Faptul că din Legea nr. 10/1995 rămân neabrogate anumite articole, în timp ce materia lor a fost, cel puțin declarativ, preluată în corpul noului cod, creează un teren propice pentru concursul de norme. Practicienii vor trebui să verifice, articol cu articol, dacă o dispoziție a Legii nr. 10/1995 nesupusă abrogării mai are, de fapt, aplicabilitate autonomă sau a fost golită de conținut prin reglementarea paralelă din cod. Într-un domeniu în care răspunderea în construcții are miză contravențională, o asemenea suprapunere neclară a normelor nu este un detaliu tehnic, ci o problemă de previzibilitate a legii.
4. Regimul contravențional: dreptul comun exclus parțial, competențe redistribuite
Art. 581 completează codul cu dreptul comun – Codul administrativ, OUG nr. 57/2019, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul de procedură civilă și Codul civil – dar exclude expres, la alin. (3), aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Este o opțiune legitimă a legiuitorului, dar una care obligă la o lectură atentă: garanțiile procedurale la care contravenienții erau obișnuiți (termene de prescripție, căile de atac, condițiile de valabilitate ale procesului-verbal) trebuie regăsite integral în corpul codului, altfel apar lacune care vor fi, previzibil, invocate în fața instanțelor de contencios administrativ. La aceasta se adaugă, potrivit alin. (2), un termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a codului pentru ca autoritățile care primesc competențe noi de constatare și sancționare a contravențiilor să își revizuiască regulamentele de organizare și funcționare – un nou interval de tranziție instituțională, suprapus peste cel de la art. 576 și art. 578, dar cu un termen diferit, ceea ce complică urmărirea calendarului de conformare pentru fiecare tip de autoritate.
5. Procedurile și dosarele aflate în curs
Art. 582 conține cel mai detaliat mecanism tranzitoriu din cod, iar aplicarea lui va cere atenție la nuanțe:
- regula generală (alin. 1) este ultraactivitatea legii vechi: procedurile de elaborare, avizare și aprobare a documentațiilor de urbanism demarate anterior intrării în vigoare rămân supuse legii de la data inițierii lor, definită expres la alin. (6) ca data la care actul administrativ de demarare a fost adus la cunoștința terților;
- prin excepție (alin. 2), pentru avizele neobținute încă, procedura poate fi continuată simplificat prin analiza documentațiilor direct în comisia de avizare integrată – ceea ce înseamnă că un dosar inițiat sub legea veche poate ajunge, totuși, să fie finalizat printr-un mecanism nou, cu riscul unor interpretări diferite între autorități privind momentul exact la care „excepția” devine aplicabilă;
- certificatele de urbanism emise anterior își păstrează valabilitatea (alin. 4), dar autorizația de construire/desființare ulterioară va fi emisă fie de autoritatea competentă la data emiterii certificatului, fie de autoritatea competentă potrivit noului cod, în funcție de eventuala modificare de competențe – iar alin. (5) adaugă o regulă suplimentară pentru situația în care competența de emitere s-a schimbat între timp, condiționată de faptul dacă solicitantul s-a adresat deja sau nu autorității inițial competente.
Combinația acestor reguli înseamnă că același tip de dosar – un certificat de urbanism emis în vechiul regim, urmat de o cerere de autorizație depusă după 25 august 2026 – poate ajunge la autorități diferite, cu proceduri diferite, în funcție de detalii factuale (data solicitării, dacă a existat sau nu o adresare prealabilă). Este exact tipul de regulă care generează contestații întemeiate pe interpretări divergente ale acelorași fapte.
6. Trimiterile din alte acte normative la legile abrogate
Art. 583 alin. (3) prevede că, de la intrarea în vigoare a codului, orice trimitere dintr-o lege specială la dispoziții abrogate sau modificate prin Legea nr. 169/2026 se consideră făcută la noul cod. Este o clauză de „conversie” utilă, dar care presupune, pentru fiecare act normativ conex ce trimite la Legea nr. 50/1991 sau la Legea nr. 350/2001, o operațiune de identificare a corespondentului exact din noul cod – operațiune care nu este întotdeauna evidentă, mai ales acolo unde structura reglementării s-a schimbat, nu doar numerotarea articolelor. La aceasta se adaugă, la alin. (4), un termen de 120 de zile de la publicare pentru ca toate autoritățile și entitățile emitente de avize, acorduri și autorizații din domeniu să își actualizeze procedurile – al treilea termen tranzitoriu distinct (după cele de 45, 90 și acum 120 de zile), fiecare cu punct de plecare și destinatari ușor diferiți, ceea ce complică, în sine, urmărirea calendarului de conformare al fiecărei autorități implicate într-un dosar concret.
7. Litigiile aflate pe rolul instanțelor la data abrogării
Abrogarea integrală a Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 350/2001 privește, în primul rând, raporturile de drept administrativ, dar aceste raporturi ajung frecvent în contencios administrativ, sub forma acțiunilor în anulare a autorizațiilor, a certificatelor de urbanism sau a refuzurilor autorităților. Pentru cauzele aflate pe rol la 25 august 2026, instanța verifică, desigur, legalitatea actului administrativ prin raportare la legea în vigoare la data emiterii lui, principiu pe care art. 582 alin. (1) și (6) îl confirmă indirect, prin criteriul datei inițierii procedurii. Totuși, motivarea și argumentația părților, mai ales dacă litigiul se prelungește, vor trebui să gestioneze coexistența celor două cadre normative, iar trimiterea generală de la art. 583 alin. (3) la „corespondentul” din noul cod poate deveni, ea însăși, un motiv de dispută asupra textului aplicabil.
8. Riscul unei vacatio legis insuficiente
Un ultim aspect ține de proporționalitatea intervalului de 15 zile ales de legiuitor pentru intrarea în vigoare a unui cod de 584 de articole care abrogă simultan două legi fundamentale ale domeniului și o parte dintr-o a treia, în condițiile în care propriul text al codului recunoaște, prin termenele eșalonate din art. 576, 578, 581 și 583 (45, respectiv până la 31 decembrie 2026, 90 și 120 de zile), că autoritățile publice au nevoie de luni întregi pentru a se conforma. Standardele de claritate, previzibilitate și accesibilitate a legii, dezvoltate constant în jurisprudența constituțională și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, presupun ca destinatarii normei – autorități publice, profesioniști din domeniu, cetățeni – să dispună de un interval rezonabil pentru a se adapta unei schimbări legislative de o asemenea amploare. Faptul că art. 575 alin. (2) exclude expres orice condiționare a aplicării codului de existența normelor secundare accentuează acest risc: legea este funcțională „pe hârtie” din prima zi, dar capacitatea instituțională de a o aplica uniform rămâne, potrivit propriilor termene ale codului, semnificativ în urmă.
Concluzie
Legea nr. 169/2026 rezolvă o problemă reală – dispersia legislativă a domeniului urbanismului și construcțiilor – dar o face printr-o abrogare rapidă și extinsă, ale cărei dispoziții finale și tranzitorii (art. 573-584, cu art. 576 în centrul mecanismului de abrogare) lasă loc unor zone de incertitudine previzibile: comisii de avizare care devin operaționale la termen ulterior intrării în vigoare, absența temporară a normelor tehnice de aplicare, coexistența parțială a Legii nr. 10/1995 cu materia preluată în cod, un regim contravențional cu propriile termene de conformare instituțională, precum și un mecanism, în bună parte casuistic, pentru gestionarea dosarelor aflate în tranziție între cele două cadre legale. Pentru profesioniștii din domeniu – arhitecți, dezvoltatori, autorități publice locale și avocați care asistă părți în proceduri de autorizare sau în contencios administrativ – perioada imediat următoare intrării în vigoare a codului va cere o atenție sporită tocmai asupra acestor dispoziții tranzitorii, întrucât de ele va depinde, în concret, care lege guvernează fiecare dosar aflat „la mijloc de drum” între vechiul și noul regim.
Acest material are caracter informativ și de analiză juridică generală și nu constituie consultanță juridică pentru o speță concretă. Aplicarea dispozițiilor tranzitorii ale Legii nr. 169/2026 trebuie evaluată de la caz la caz, în funcție de data inițierii procedurii, de stadiul documentației și de autoritatea competentă.
Ai nevoie de instrumente practice pentru aplicarea Legii nr. 169/2026?
Problemele generate de noul Cod nu se opresc la interpretarea dispozițiilor legale. În practică, trebuie stabilit ce regim juridic se aplică situației concrete, ce procedură trebuie urmată și ce instrument poate fi folosit.
Pentru aceste situații am pregătit Kitul Complet Drept Practic – Legea nr. 169/2026, care reunește într-un singur produs întregul sistem de orientare și lucru dedicat noului regim al construcțiilor:
Autorizare • Proceduri în curs • Construcții fără autorizație • Regularizare • Conformare • Sancțiuni • Contestare • Conservare • Audit
Kitul include Ghidul practic de 492 de pagini, 2 mini-ghiduri, 6 fișe practice, instrumentele rapide de orientare și toate cele 6 modele DOCX editabile.
18 instrumente premium + START AICI
Kit Complet – 249 lei
Un singur kit. Toate traseele.
Kitul Complet este un produs editorial cu caracter educativ și informativ. Nu reprezintă consultanță juridică individuală și nu înlocuiește analiza particularităților unei situații concrete.